Cum funcționează inflația 2


Distribuiți acest articol cu ​​prietenii dvs.:

Unele noțiuni de inflație, valută și finanțe ... (2 / 3)

Citiți partea 1

Cuvinte cheie: bani, cost, Friedman, Keynes, chicago băieți, ordine monetară, bancă centrală, BCE, rata dobânzii de politică

Punct 1er: Lupta împotriva inflației? Da, dar care dintre ele?

Vous êtes vous déjà intéressé à savoir comment la Banque centrale ou nos gouvernements interprétaient « l’inflation » et la mesuraient ?

Si l’inflation se définit normalement comme une hausse durable du niveau général de tous les prix ( c’est-à-dire des prix de tout ce qui s’échange -s’achète et se vend- dans une économie ), dans les faits, les chiffres d’inflation communiqués en boucle dans les médias correspondent en fait à la « hausse des prix à la consommation ». C’est ainsi que tous les prix de tous les produits échangés ne sont pas pris en compte. Sont ainsi soigneusement exclus des calculs les prix de ce l’on appelle fort à propos « l’investissement ».

Gândiți-vă: un bun de consum, prin definiție, pierde valoare în timp (probabil că veți obține mai ieftin într-un an decât atunci când l-ați cumpărat), în timp ce o investiție este prin definiție convenție?) ar trebui să corespundă cu contrariul. Dar de ce? Voi răspunde cu o glumă: pentru că pentru unii să fie bogați, este esențial ca alții să fie mai puțin bogați sau chiar mai săraci (amintiți-vă: prin definiție, averea este relativă).

Cei care vor investi vor fi mai bogați decât cei care consumă doar într-un sistem care nu-i înghite pe cei care renunță! Ceea ce trebuia să fie demonstrat.

Vous ne comprenez pas pourquoi les prix de l’immobilier flambent et que l’inflation officielle ne dépasse pas les fameux 2 %? Ne cherchez pas plus loin: le prix d’achat des logements ( neufs ou anciens ) n’est pas pris en compte dans l’inflation ! Normal, répondent les économistes, on considère que c’est de l’investissement! Or 55% des français sont « propriétaires » de leur logement ( en fait, souvent locataires de leur banquier qui leur a prêté l’argent! ). Du coup, et en douce, la part « Logement, eau, gaz, électricité » est réduite à la portion congrue dans le calcul de cette pseudo inflation.

Vreți să știți cât de mult este luat în considerare? Răspunsul este pe site-ul INSEE, cliquez ici

Oh da, daca ti-ai petrecut locuinta, apa, gazul si electricitatea, tot ce combina, mai mult de 13,4% din cheltuielile tale totale, asa ca ... ar trebui sa incepi sa asculti numerele inflația dată la orele 20. Și mai ales nu trage concluzii prea definitive despre gradul ultimei tale creștere!

Dans le numéro 2879 de Juillet 2005 de la très sérieuse revue Problèmes économiques, un article publié à l’origine dans The Economist s’intitulait sobrement « La mesure de l’inflation reste controversée ». Controversée est un faible mot! On y apprenait qu’une étude avait été réalisée aux Etats-Unis par un économiste de la banque HSBC, en affectant à l’immobilier une pondération de 30% de l’indice global des prix à la consommation (à comparer avec nos maigres 13,4 %). Résultat, l’inflation sautait à plus de 5,5% par an, soit plus de… deux fois le niveau d’inflation officiel à destination des foules. Soit une très légère différence! Bien entendu, je laisse imaginer ce que serait le chiffre de l’inflation si l’on y intégrait en outre le prix de tous les actifs fianciers, en particulier celui des actions et des produits de la sphère financière…

Deoarece această interpretare restrictivă a Inflației (cu un I mare), care exclude tot ceea ce este (sau ar trebui să fie) investiție, nu este fără consecințe. Cu excepția prețurilor imobiliare, dar și a tuturor prețurilor la activele financiare (acțiuni, diverse investiții, produse financiare și ...) într-o perioadă în care sfera financiară a devenit dominantă nu este un paie: ! Și, evident, un purtător de fascicul al capitalismului financiar actual ... Cu alte cuvinte: este (aproape) nimic!

Ceea ce reamintește în afară de articolul de probleme economice citat mai sus:

« L’idée que les Banques Centrales devraient suivre l’évolution du prix des actifs ne date pas d’aujourd’hui. Dans un ouvrage intitulé « Le pouvoir d’achat de la monnaie », l’économiste américain Irving Fischer faisait valoir en…1911 que les responsables de la politique monétaire devraient arrêter un indice des prix basé sur un large panier de biens et services qui comprendraient également les valeurs financières et les biens immobiliers ».

Astfel, după 95 ani după 1911, ne ridicăm în mod timid întrebarea nu mai ales, mai ales că nu o abordăm, din cauza unei astfel de presupuneri, capitalismul modern încă nu dorește mai mult decât aproape unul lea. Așa-numita luptă împotriva inflației, influențată de măsura actuală (deliberată), este o înșelătorie reală care nu îndrăznește să-și spună numele.

Comme le précise ensuite l’article, l’idée d’établir un tel indice des prix supposerait implicitement de la part d’une Banque Centrale ( réellement indépendante, y compris des marchés financiers et des milieux « investisseurs » ) que la hausse des prix de ces actifs, en créant de l’inflation, pourrait être « préjudiciable ». Or, cette inflation là ne semble pas trop déranger certains, même ceux qui s’auto-proclament indépendants des marchés financiers. Mais le sont-ils vraiment, culturellement et personnellement ? La supposée indépendance des cabinets d’audits financiers, comme Arthur Andersen, n’a pas résisté longtemps aux copinages et aux intérêts croisés, entre autres dans l’affaire ENRON…

Da, dar nu ... Pentru că există inflație și inflație, domnule domnule. Această imobiliare se ridică la cer sau că Jean-Pierre Gaillard sufocat cu bucurie, deoarece CAC a crescut 40 25 2005% în, acest lucru nu este inflația! Nu e rău, nu, e bine, domnule bun. Ceea ce nu eutanasia anuitanții ce și pentru un motiv bun: acesta creează chirie!



Cel rău este cel văzut de cei slabi, care îl fac să moară și să ceară creșteri salariale pentru a-și menține puterea de cumpărare. Aceasta este rău, vă spunem. Nu insistă, așa este, și asta are sens ...

Al cincilea punct: controlul ofertei de bani: nu puneți prea mulți bani în economie, deoarece în orice moment și în toate locurile inflația are originea monetară.

Este cu siguranță lucruri ciudate în domenii atât de riguroase și se presupune că sunt științifice precum politicile economice și monetare. Luați exemplul BCE. a lansat oficial în 1998, ea a stabilit un obiectiv (în afară de controlul inflației în 2%, în condiții după cum știm) o evoluție programată și stabilește oferta de bani, și anume cantitatea de bani care circulă în zona euro, în conformitate cu preceptele lui Milton Friedman: de a mări oferta de bani cu o valoare constantă și previzibilă, egală cu inflația țintă plus creșterea vizată. Astfel a fost definit obiectivul de creștere a acestei monezi (numit M3) cu aproximativ 4,5% pe an (inflație 2% + creștere 2% + termen corectiv 0,5%).

În 2005, ma luat să arunc o privire (cu siguranță, trebuie să o dorim, pentru că toate acestea nu sunt foarte publicate sau foarte ușor de înțeles la început, este adevărat) cu privire la datele din acest domeniu. Și ghici ce descoperim: în 2005, oferta de bani a crescut în Europa cu aproape 8%.

Caz caz izolat, îmi vei spune? Asta nu. Deoarece de la lansarea sa, niciodată un an, nu spun nici un an, BCE nu și-a atins ținta 4,5%! Întotdeauna deasupra, nu doar puțin.

Résultat : par rapport à la progression théorique visée en 1998, ce sont environ 20% d’euros « en trop » qui ont été créés et mis en circulation, soit près de 1000 milliards d’euros sur une masse monétaire totale d’environ 6000 milliards.

Citiți partea 3

Citește mai mult

- Site-ul autorului
- Care este indicele prețurilor de consum?
- Site-ul internet al Băncii Centrale Europene


Facebook Comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate *