salut André,
vrei să înghiți ioni în reactor, să vezi teoria crispusului
într-adevăr, pentru asta, nu este necesar ca acest arc, altfel ionii produși să fie scurtcircuitați
devenind apoi neutri din nou prin recombinare, ei nu mai pot iniția vârtejul despre care vorbește crispus
dar arcul a creat fără îndoială puține disocieri de molecule
pentru totdeauna, plăcile de electrozi ale ionizatorului trebuie să fie cât mai paralele posibil (fără unghi sau vârf): acest lucru evită fenomenul de „vârf” (concentrația ionilor în aceste locuri cauzând arce)
dacă vrem să fim de acord cu crispus și bob_isat (electrificare ...), mai întâi avem nevoie de ioni la intrarea reactorului:
dat de un bubbler care, prin urmare, produce în mod necesar abur umed sau alt sistem
apoi, câțiva ioni prezenți se învârt în jurul tijei, creând alți ioni și, devenind prea numeroși, ajung să producă sucul scurt (sfoara, furtuna) care concretizează formarea ozonului, ruperea moleculelor: reacția endotermică
urmele de cavitație la începutul tulpinii sunt create de nebulizarea ultimelor micro-picături de apă (aburul nu este încă uscat), iar „sucurile scurte” sunt create numai în „vortex” (pentru comparația vremii : de la nor la nor și nu de la nor la sol), tija fiind lipită (lipită sau sudată) de tub, deci la același potențial
pentru aceasta nu vedem urme mai departe pe tijă
dacă nu sunt condițiile potrivite, arcul nu se întâmplă suficient de repede (în decalaj) nu se mai poate face și doar ionii au reușit să ajungă în camera de ardere cine o poate îmbunătăți
în acest caz, cu cât există o diferență de număr între H + și OH-, cu atât este mai probabil să rămână (deoarece acestea tind să se neutralizeze reciproc)