Fără creștere, sistemul capitalist sacrifică bunăstarea și liberté a poporului să îndure.
Societatea bogată este doar o fază necesară pentru buna funcționare a sistemului și este legată de democrația reprezentativă. Nu se bazează pe vreo bunătate, ci pe cea mai adecvată adaptare posibilă la maximizarea disipării energiei. În modul de constrângere, aceste două aspecte sunt afectate, întrucât extractivismul îndreptat spre exterior (și deci confortabil pentru țările centrale) este forțat să caute noi pradă în sfera sa inițială, ceea ce rupe pactul social implicit.
Dacă contradicțiile se manifestă în discursuri prin oximoroni, explicit sau nu, relevă obiectivele perfect contradictorii care sunt urmărite; ca să citez doar un exemplu, există acum ordinul de a se dedica eficienței și economiilor energetice în acest domeniu cu obiectivul asumat de menținere a structurii care să facă posibilă revenirea la deșeurile obișnuite!