De exemplu (după purificarea apei) este posibilă realizarea de stații de epurare din apele uzate. Un studiu realizat de EPFL foarte serios a calculat că există un potențial de 35 GW, echivalentul a 35 de centrale atomice (pentru o țară foarte mică precum Elveția).
Printre site-urile eligibile ar fi 106, inclusiv 19 „profitabile” (dar, bineînțeles, nu ar trebui să ne pese cu adevărat de rentabilitate atâta timp cât costul materiilor prime este părtinitor, dar să ne gândim oricum cu picioarele pe pământ, altfel inca ne vom da vina pe noi ...)
Pragmatic, am putea fi siguri că avem aici un depozit PROFITABIL de peste> 6,5 GW și acest lucru fără o dezvoltare majoră, deoarece se bazează pe bazine de pompare sau de reținere deja existente.
Și aici concluzia EPFL poate interesa orice țară, în special Franța, care are o mulțime de zone montane:
EPFL a scris:În cele din urmă, evoluțiile tehnologice viitoare trebuie urmărite: noile turbine hidraulice adaptate la puteri mici ar putea face site-uri profitabile care nu au fost încă luate în considerare și ar face recuperarea energiei hidraulice din apele uzate mai frecventă. În contextul tranziției energetice, producția de hidroelectricitate pe baza apelor uzate oferă astfel un potențial interesant, nu numai economic, ci și în ceea ce privește comunicarea cu populația prin înființarea producției locale, practic fără impact asupra mediul
Sursa: Școala Politehnică Federală din Lausanne >>>
Dar să luăm site-urile eligibile profitabile, deoarece acest lucru face posibilă invalidarea previziunilor relativ necinstite ale lui Jancovici.
Dormi liniștit (oricum nu prea mult, oricum trebuie să lovim trenul „indecrottables” și acolo este o treabă mare)