Did67 a scris:Nu cred în genotipul mucegaiului pufos: în secolul în care îl folosim, mucegaiul pufos nu a „crăpat” niciodată cheia. De fapt, este o așa-numită acțiune „multisite”: ionii de cupru acționează asupra multor mecanisme; deci, când mucegaiul găsește o cheie pentru unul, se poticnește de ceilalți...
Dovada rezistenței reale la cupru ar provoca o „senzație”...
Nu cunosc vreun document serios care să raporteze rezistența mucegaiului la cupru (dar nu știu totul!).
Acesta este motivul pentru care înclin spre protocol.
Un studiu, mai ales în laborator, este un pic ca un pixel în complexitatea unei întrebări... Desigur, nu este „zero”. Nu eu am scris-o. Este un element, de plasat într-un întreg. Pentru mine, faptul de a nu „găsi” eficacitatea este încă un mare semn de întrebare asupra relevanței rezultatelor obținute în laborator în ceea ce privește aplicațiile lor practice... Chiar dacă totul este destul de coerent: fungicidele sintetice eficiente, anumite produse mai puțin „chimice” care sunt mai mult sau mai puțin eficiente, și o mulțime de „pulberi de perlimpinpină” (folosesc acest termen un pic neplăcut; îmi place să mă bat joc) fără efect măsurabil...
Există o oarecare rezistență la unele fungicide, dar nu există o rezistență cunoscută la cupru.
Dar trebuie spus că cuprul nu se mai folosește, decât organic; de aceea nu sunt neapărat îndeplinite condiţiile pentru dezvoltarea rezistenţei.
Și cât să spun că rezistența la cupru nu este posibilă, nu m-aș aventura să afirm asta.
Totuși, tind să fiu de acord cu tine asupra faptului că, fără îndoială, problema se află la nivel de protocol, fără a putea spune exact unde.