În sudul Pakistanului, pariul pe cărbune în detrimentul mediului
AFP 15 noiembrie 2018
Baletul de camioane este continuu în deșertul Tharparkar din sudul Pakistanului. O mină gigantică și o centrală electrică pe cărbune, construită grație Chinei, vor intra în curând în funcțiune, pentru a sfida mediul într-o țară în care este deja slăbită.
Mașinile enorme, încărcate cu moloz, se luptă să urce în vârful minei. Apoi își aruncă marfa într-un depozit imens. Excavatoare uriașe asaltă adâncimile sitului.
Mașinile chiar lucrează noaptea pentru acest site-pilot al Coridorului Economic China-Pakistan (CPEC), un acord care prevede zeci de miliarde de euro din investiții chineze în Pakistan, în special în infrastructură și centrale electrice. Nouă dintre cele 17 planificate vor funcționa pe cărbune.
La câțiva kilometri distanță, în mijlocul dunelor se ridică coșurile înalte ale viitoarei centrale electrice. Miriade de lucrători chinezi și pakistanezi sunt ocupați în intestinele clădirii.
"Suntem cu cinci luni înaintea programului nostru", a declarat Shams Shaikh, directorul general al Sindh Engro Coal Mining Company (SMEC), o societate mixtă chino-pakistaneză care a investit aproape 1,7 miliarde de euro. în mină și centrală electrică.
Datorită expertizei chineze, toate lucrările vor fi finalizate în „mai 2019”, adaugă el, adică mai puțin de 4 ani. Zăcământul este considerat al șaptelea ca mărime din lume, cu 175 de miliarde de tone de cărbune. Descoperită în 1992, până acum nu fusese exploatată.
Potrivit experților, ar trebui să permită producerea a aproximativ 200.000 MW de electricitate timp de o sută de ani. O cădere a vântului pentru o țară aflată în deficit constant de energie și ale cărei nevoi cresc cu 8% în fiecare an, conform statisticilor oficiale.
Consorțiul intenționează să extragă 3,8 milioane de tone de cărbune pe an pentru a alimenta centrala, cu o capacitate totală de 660 MW, potrivit Shaikh.
- Lacul de sare -
Proiectul provoacă îngrijorare pentru impactul său ecologic, în ciuda reasigurarii din partea autorităților. Mai ales că combustibilul este lignit, are o eficiență energetică scăzută și emite mai mult dioxid de carbon, responsabil pentru încălzirea globală.
Site-ul „se conformează standardelor naționale de mediu”, spune Murtaza Rizivi, directorul operațiunilor miniere de la Tharparkar. Yan Bing Bing, inginerul chinez responsabil de proiect, asigură, la rândul său, că „legile internaționale de mediu (...) vor fi respectate”.
Tharpakar are deja un impact asupra resurselor de apă ale acestei vaste și foarte sărace zone deșertice, spun locuitorii din Gorano, un mic sat situat la 25 km.
Râuri subterane curgeau în mină, care trebuia să fie deviată. Gorano și-a văzut astfel pășunile transformate într-un lac cu sare.
„Este un haos complet”, deplânge Raja, un sătean. „Apa a atras țânțarii, care răspândesc boli”, oftă un altul, Yameen Bhatti.
Potrivit SMEC, un pachet de 950 de milioane de rupii (6,7 milioane EUR) a fost eliberat pentru a compensa comunitatea.
După inundații, rezidenții vor trebui probabil să se confrunte cu uscarea nivelurilor hidrografice, centralele termice fiind foarte lacome în apă, avertizează specialiștii.
"Milioane de litri de apă vor fi folosiți în fiecare zi (de către centrala electrică). Foarte repede, nu vor mai fi. Ce vor face în continuare?", Se întreabă Omar Cheema, expert în mediu, care descrie proiectul ca fiind un „dezastru financiar și de mediu”.
Potrivit ONU, Pakistanul ar putea experimenta o lipsă de apă „absolută” până în 2025. Sudul arid va fi deosebit de afectat.
- Solare neutilizate -
Pe lângă întrebările ecologice serioase pe care le ridică, proiectul Tharparkar este și o aberație politică și economică, îl enervează pe domnul Cheema.
"În timp ce toată lumea iese din cărbune, noi ne aruncăm pe el, ciuma el." Pakistanul merge împotriva istoriei și împotriva propriilor resurse. "
Mai multe studii internaționale au arătat în ultimii ani că cărbunele nu mai este competitiv cu energiile regenerabile.
Irfan Yousuf, directorul energiilor regenerabile la Ministerul Energiei, evaluează prețul KW din energia solară la 4,8 rupii (3 euro cenți) față de 8,5 (6 euro cenți) pentru cărbune.
"Pakistanul este o țară foarte însorită, dar acest potențial este neexploatat", regretă el. Doar 500 MW de electricitate solară sunt produși în Pakistan, față de un potențial estimat la 2,9 milioane MW, potrivit acestuia.
Cât despre managerul de proiect, China, arată „ipocrizie” în termeni de energie, tună ONG-ul german Urgewald. Departe de reducerea flotei sale de centrale electrice pe cărbune, este în curs de extindere pe teritoriul său, precum și în alte 16 țări, inclusiv în Pakistan, spune ea.
"Guvernul și companiile sale de stat trebuie să pună capăt expansiunii cărbunelui în China și în străinătate", protestează directorul său, Heffa Schuecking.