Extras dintr-o opinie foarte interesantă ca reacție la acest articol:
http://www.slate.fr/story/29867/placent ... s-commerce
Fii atent, această opinie dezvăluie (puțin) complotul:
(...)
Recent a existat un film: „Mr. Nobody”, care mi se pare că a oferit un răspuns clar și deosebit de accesibil persoanelor care nu au neapărat un bagaj greu de studii, la această întrebare a fericirii și care ar putea fi descurajate de tehnicitatea fațadei, în ceea ce privește medicina regenerativă vezi celulele stem. Acest lucru dacă luăm în considerare faptul că problema medicală a celulelor stem trebuie să fie medicina regenerativă.
Filmul spune povestea unui copil, apoi a unui adult și a unui bătrân obișnuit care nu face niciodată o alegere și care păstrează totuși amintirea faptului că a făcut toate alegerile posibile, chiar și cele pe care, în mod obiectiv, nu le-ar fi putut face în trecut. În cele din urmă a înțeles că cursul istoriei sale ar fi trebuit să ajungă la o epocă a umanității când timpul urma să fie inversat din motive de fizică și nu de medicină; ceea ce, de fapt, permite existenței sale să facă un Yo yo, își trăiește viața în ambele direcții, de la embrion la bătrân, apoi în cealaltă direcție. sau nu vede cursul invers al „celei de-a doua existențe”, dar înțelegem mai bine cum și-a acumulat toate amintirile sale ciudate. Filmul subliniază de-a lungul unei joie de vivre, care este realizarea fericirii și mai ales la început, dar și la sfârșit.
Filmul este ficțiune, deci putem face interpretări diferite ale acestuia, cel mai bun în opinia mea este o perspectivă a memoriei, amintirilor și adevărata lor importanță (prea multe filme de la Hollywood catalogează memoria umană ca o capacitate de a uita si astfel topeste o lauda suicida a patimilor triste). Dar pentru ocazie voi folosi alte două interpretări.
Primul, simplist, ar fi să spunem că acest film apără ideea că fericirea ar fi să nu mori niciodată și să poți acumula o infinitate de amintiri, atât fericite, cât și triste. Având în vedere această viziune a filmului, cercetarea asupra celulelor stem și dezvoltarea medicinei regenerative nu mai este o posibilitate, ci un imperativ: întrucât căutarea noastră pentru fericire ar depinde de aceasta. Prin același impuls, am da în mod conștient un obiectiv atavic medicinei și eticii, am ascunde astfel că atavismul se hrănește mai mult cu pasiuni triste decât cu logică adecvată.
De fapt, cred că filmul demonstrează ceva foarte diferit și este geniul în sensul literal al scenariului acestui film (fără a fi nevoie chiar să ia în considerare celelalte calități ale filmului care nu sunt lăsate în altă parte și acest lucru în ciuda unor lungimi).
Dacă te gândești cu atenție la asta, nu faptul de a rămâne într-o situație precisă constituie fericirea Domnului Nimeni, ci progresul acesteia, cu alte cuvinte, viața lui are un sens, fie că este vorba de îmbătrânire sau întinerire: condiția fericirii este ca viața să aibă un sens (literalmente, ca un sentiment de direcție pe un drum), trebuie fie să devii un om în vârstă, fie să devii un embrion, ceea ce există între ele nu constituie nu fericirea, ci pur și simplu una dintre etapele sale.
Luând în considerare, de asemenea, perspectivele imediate ale medicinei regenerative, adică se poate spera în copilărie doar să înghețe îmbătrânirea individului și nu strict vorbind să o inverseze (deși aceasta ar putea fi o perspectivă mai îndepărtată, dar foarte ipotetic până la a fi fantasmatic).
Dacă ne gândim la filmul Mr. Nobody, avem deci toate motivele să credem că cercetarea asupra celulelor stem și chiar a medicinei regenerative nu poate da omului decât o fericire suplimentară, dacă este vorba de a permite continuarea (îmbătrânirea sau inversarea acestuia pentru fanii science-fiction), și care este folosit într-un alt mod, ar putea să-l lipsească de el, care este unul dacă nu este singurul motiv pentru consideră-l neetic.
Să ne înțelegem bine, acest lucru nu înseamnă că prelungirea vieții unei ființe umane este contrară fericirii, este exact opusul, dar faptul că privarea ei de un sens global este, fără îndoială, cea mai sigură modalitate de a priva oameni ai acelei fericiri pe care o caută atât de mult și pe care totuși au atât de multe dificultăți în a o obține.
(...)